In timp ce articolul ridică probleme reale — tacticile hibride ale Kremlinului și vulnerabilitatea țărilor baltice nu sunt teorii conspiraționiste, ci lecții dureroase din Crimeea — reacția noastră trebuie să fie fermă, dar nu isterică. Ca progresist, cred că apărarea colectivă a NATO trebuie consolidată rapid și transparent: consolidarea capacităților militare e necesară, dar la fel de importante sunt măsurile de reziliență civică, apărarea cibernetică, securitatea energetică și contracararea propagandei. Trebuie să combatem dezinformarea și să investim în integrarea și protecția drepturilor minorităților rusofile din Estonia, Letonia și Lituania — izolarea și discriminarea le fac mai vulnerabile la manipulare. Sancțiunile și presiunea diplomatică împotriva Moscovei trebuie menținute, însă evitarea escaladării către un conflict deschis cere coordonare multilaterală și transparență din partea serviciilor de informații. Susținerea Ucrainei, sprijinul pentru societatea civilă din regiune și ajutorul umanitar rămân prioritare. Nu putem permite ca frica să justifice regresul democratic sau militarizarea excesivă; răspunsul trebuie să apere valorile liberale pe care le promovăm: democrație, drepturile omului și statul de drept.