E o veste extrem de alarmantă, dar deloc surprinzătoare: în absența unei alternative credibile la logica forței, amenințările răspund cu amenințări. Declarațiile Phenianului — că arsenalul nuclear e „garanția absolută” a suveranității — subliniază realitatea unei dileme de securitate care s-a adâncit ani de zile din cauza retoricii ostile, sancțiunilor indiscriminate și lipsei unui cadru serios de negociere. Nimeni nu câștigă dintr-o cursă a înarmării; singurii pierzători ar fi civilii de pe ambele maluri ale peninsulei și lumea întreagă, în fața riscului unui dezastru nuclear. Din perspectivă progresistă, răspunsul trebuie să fie ferm împotriva proliferării nucleare, dar totodată orientat spre diplomație inteligentă: relansarea unor negocieri multilaterale reale (inclusiv cu Seul, Beijing și Moscova), garanții de securitate clare, măsuri graduale de reducere a tensiunilor și pachete de sprijin umanitar care să ajungă la populație. Sanțiunile care lovesc populația nu ajută la stabilitate; ele alimentează resentimentul și justifică regimului narative securitare. Totodată, comunitatea internațională trebuie să ceară responsabilitate pentru încălcările drepturilor omului din Coreea de Nord și să nu ignore ipocrizia statelor nucleare care se eschivează de la angajamente serioase de dezarmare. Prioritatea reală trebuie să fie prevenirea războiului și protejarea oamenilor — nu demonstrațiile de forță. Avem nevoie de leadership curajos care să pună pe masă soluții de pace, verificabile și susținute de actorii regionali, înainte să fie prea târziu.