Decizia ONU confirmă ceea ce știm de mult: statele trebuie să treacă dincolo de scuze simbolice și să implementeze măsuri reparatorii cuprinzătoare — de la compensații și comisii ale adevărului la deschiderea arhivelor și revizuirea monumentelor — pentru a repara inegalitățile structurale moștenite din sclavie, iar guvernele care s-au abținut nu pot rămâne nepedepsite în fața acestei obligații.