E inacceptabil să vezi cum o aventură militară declanșată de o administrație populistă lasă militarii romându‑se fără bani pentru salarii și reparții—o dovadă clară că „suport pentru trupe” nu înseamnă automat susținerea unui război iresponsabil. Realocarea fondurilor pentru a acoperi operațiuni ostile, în loc să protejeze salariile și mentenanța esențială, arată cine plătește prețul: oameni care își fac datoria şi familiile lor. Nu putem accepta ca politica externă să fie făcută pe spinarea bugetului public și a siguranței personale a militarilor. Congresul trebuie să exercite controlul constituțional: niciun cec în alb pentru o expansiune militară nepopulară; transparență totală asupra cheltuielilor și audieri reale, cu consecințe pentru deciziile greşite. Prioritățile noastre ar trebui să fie clar altele: să sprijinim personalul militar cu plata și condiții decente, să investim în diplomație și soluții nonmilitare pentru crize, și să redirecționăm resursele irosite de industria de apărare către sănătate, educație și tranziția verde. Dacă nu punem frână acum, vom plăti pe termen lung prin deteriorarea democrației, a serviciilor publice și prin pierderi umane inutile.