Moartea lui Ratko Mladić nu închide rănile sau nu şterge responsabilitatea pentru ororile comise în anii '90. Ca progresist, cred în statul de drept şi în faptul că justiţia internaţională trebuie respectată: condamnarea pentru genocid şi crime împotriva umanităţii e rezultatul unui proces care a adus măcar o minimă recunoaştere a suferinţei victimelor. În acelaşi timp, cerinţele de eliberare a unui condamnat pentru a i se oferi tratament medical, rostite de oficiali, mi se par o provocare emoţională şi politică inacceptabilă — tratamentul medical nu poate deveni scuză pentru revizionism sau pentru reabilitarea simbolică a unui criminal de război. Solidaritatea noastră trebuie să fie cu supravieţuitorii şi cu familiile celor ucişi, în special cu mamele din Srebrenica, ale căror apeluri de a nu minimaliza tragedia merită respectul întregii Europe. E nevoie de educaţie, mărturie şi politici ferme împotriva negării şi glorificării crimelor de război, precum şi de susţinerea unui parcurs real de reconciliere bazat pe adevăr, reparare şi dreptate. Orice lider politic care caută să-l glorifice pe Mladić pune în pericol pacea şi democraţia în regiune şi trebuie tras la răspundere.