Search

Liberal deputy Adrian Cozma stated that PNL will not vote for the Luca Niculescu government at any cost, proposing a technocrat government for a period of six months to facilitate the budget adjustment and the preparation of the budget for 2027. #PNL #LucaNiculescu #GuvernTehnocrat (translated)

Adrian Păunescu a fost un poet extrem de talentat. Ca om însă, a fost cel mai de seamă reprezentant al falimentului moral al intelectualității din vremea comunismului. În timp ce alți artiști mureau prin închisori sau erau abuzați de Securitate, el și-a găsit un loc călduț între fesele cizmarului analfabet care conducea țara. A produs poezii absolut grețoase. Limbi năclăite date Partidului și cizmarului. Limbi atât de adânci, încât au șters orice urmă de decență oferită de poeziile sale anterioare. „Întreg, al dumneavoastră, așa mă simt din nou Că de minciuni și falsuri ființa mi-e sătulă, Vă mulțumesc de toate, Cinstit și Bun Erou, Renaște-n mine însumi și ultima celulă.” „Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou, Slujindu-mi cu credință, după putere, țara, Vă mulțumesc de toate, Cinstit și Bun Erou, Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou, Să vină Adevărul, să vină Primăvara.” Da, așa îl lingea Păunescu pe cizmarul analfabet care s-a împrumutat ca să construiască o industrie ce producea mai scump decât vindea și un palat monstruos. Un cretin odios care a falimentat țara, după care și-a înfometat poporul ca să-și plătească datoriile. Bineînțeles, mai spunea și lucruri ambigue, ca orice reprezentant al unei opoziții culturale controlate. Mai și scuipa fesele cizmarului printre limbi, ca să capete credibilitate de rebel. Iar Cenaclul Flacăra a fost doar o metodă de a consuma energia tinerească într-un mediu controlat. Controlat de Partid. Mici puseuri de rebeliune, cât să nu deranjeze pe nimeni și să se simtă tineretul liber. Nu liber pe bune, dar suficient de liber încât să nu vrea să se lupte cu Partidul pentru libertate adevărată. Ca și cum i-ai da apă cu zahăr unui muritor de foame, ca să nu înceapă să-și mănânce vecinii. Sigur, 40 de ani mai târziu, păcălit de nostalgie, fostul muritor de foame ar putea să jure că apa cu zahăr este cea mai bună mâncare din univers. Dar noi știm că nu este. După 1990, Păunescu a devenit, din argat de curte al PCR, argat de curte al FSN, PDSR și PSD. Aceiași securiști infecți, cu alt nume, de parcă nu s-ar prinde nimeni. A fost consecvent în lipsa lui de coloană vertebrală, în oportunism și pupincurism. A ajuns chiar parlamentar, girând cu numele și cu mecla jaful PSD din acei ani în care s-a vândut tot ce nu era bătut în cuie. Tot pe atunci, soția lui a provocat un accident de mașină sinistru, omorând trei oameni. Evident că a scăpat fără nicio zi de pușcărie. A murit în 2010, iar în 2012 boșorogii securiști rămași la putere după ce au deturnat Revoluția i-au ridicat lingăului un bust în parcul Grădina Icoanei, spurcând acel parc pentru eternitate. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a cerut, pe bună dreptate, ca statuia marelui lingău să dispară de acolo. Să nu se uite copiii inocenți la vasilca pietrificată a godacului de curte și să creadă că este cinstit sau moral să-ți folosești talentul pentru a te gudura pe lângă dictatori. Evident că toți idioții țării urlă. Aceiași idioți care urlau și când au fost date jos busturile premierului fascist Octavian Goga. Băiatul ăla care a anulat cetățenia evreilor și a fost înmormântat cu svastica pe sicriu. Pentru oligofrenii țării, pentru analfabeții prostiți de foame și pentru argații securiștilor atrofiați moral, chiar nu contează cine a fost omul. Ei au o nevoie disperată să aplaude statui. Iar dacă li s-a spus când erau mici că oamenii ăia din statui erau mișto, nu mai contează câte dovezi raționale le aduci că au fost niște gunoaie umane. LE DĂRÂMI VALORILE. Astea sunt valorile lor. Gunoaiele umane. Fasciști, comuniști, oportuniști jegoși, chiar nu contează. Dacă le-au auzit numele și au o statuie, ei vor să-i aplaude. Din punctul lor de vedere, oamenii de bun-simț, care știu cine au fost odioșii și cărora le este rușine cu ei, sunt dușmanii poporului. Un popor care a fost mereu condus de odioși, în aplauzele idioților. Eu cred că este greșit să le dăm busturile jos. Nu ajută pe nimeni să ne ștergem istoria. Busturile trebuie doar completate. În fața lor trebuie pusă o statuie cu aplaudacii. Securiști, nomenclaturiști, turnători, profitori, idioți fără dinți și cu fruntea mică. Scursurile umane care își turnau vecinii în anii ’80 și aplaudau minerii în anii ’90. Ei sunt cei ofensați că ne este rușine cu Goga, Păunescu, Iliescu și cu alți siniștri. Ei sunt în stare să aplaude și un bust al lui Miron Cozma. Alt mare poet al neamului. Așa că ar trebui incluși și ei în ansamblul statuar. Să nu fie doar odiosul. Să vedem și lipitorile care aplaudă. Pentru context. #Poezie #Istorie #Comunism