Search

Robert Turcescu wrote that Andreea Claudia sent him a message thanking him for the book and said that she was reading it with tears in her eyes. She appreciated the depth of the dialogue and the way a person's experiences could help in understanding certain words, attitudes, and judgments. At the same time, she asked him not to disappoint those who, in her words, "belong to no one" and affirmed that they would support him until the end. #carte #emoție #experiență (translated)

Bojan Požar stated in an interview with Nova24TV that he joined the Institute for the Protection of Victims of the Parliamentary Inquiry 2022-26 as a co-founder because he wanted to more effectively highlight alleged abuses. He mentioned Tamara Vonta, Vesna Vuković, and Tomaž Modic as responsible individuals and said that Robert Golob gave the green light for their actions. He rejected the accusation that the institute is politically or right-leaning. He cited their diversity as evidence that the founders come from different political backgrounds. Požar mentioned that he appeared before the commission as a witness, while the company he leads was being investigated. He claimed that more than 90 percent of the questions during the several-hour hearing did not pertain to the topic of the commission and that he was accused of having published too many articles about Golob as a journalist. According to him, the articles were printed and placed before Vonta. He alleged that Vonta, despite reviewing the bank accounts of him and his company, which the commission allegedly accessed illegally, requested his hearing. Požar described this as a planned attempt at personal, journalistic, and business discreditation. He also mentioned that the institute filed a complaint against Vonta and that he expects sanctions against her and the leadership of the parliamentary inquiry. #žurnalizem #politika #parlament (translated)

Bunul Dumnezeu să-l întărească pe Călin Georgescu, ca să treacă peste această situație și să iasă cu viață de acolo. Sistemul nu mai are nicio soluție pentru a șterge imaginea lui Călin Georgescu din mentalul colectiv. Sunt disperați, pur și simplu, și recurg la toate măsurile posibile. De aceea au inventat această poveste și au încercat să o traducă în diferite moduri, să o interpreteze după bunul plac, doar ca să reușească să-l agațe cumva și să spună: „Uite, justiția își face datoria.” Asta pentru că nu aveau absolut nicio dovadă și nu sunt capabili să ofere un raport despre anularea alegerilor. Ei știu că au comis cea mai mare crimă împotriva democrației din țara asta și de aceea vin cu aceste măsuri de origine bolșevică. Istoria se repetă. Am mai avut în țară acest scenariu când s-a instaurat regimul comunist. În 1989, s-a repetat scenariul, când anumite forțe externe au vrut să pună mâna pe România. Atunci a fost un alt moment greu pentru acest popor. Iar acum, când trebuia să vină schimbarea, sistemul revine cu aceleași tactici. Unii aplaudă din plin toată această uriașă măgărie. Aplaudă și râd într-un stil demonic, urlă de bucurie, dar uită un lucru: sistemul uneori își devorează propriii copii. Asta nu înțeleg acești demenți. Mâine s-ar putea să aibă aceeași soartă și să se întrebe: „Oare de ce? Cu ce am greșit?” Așa e când nu gândești și ai o minte închisă, dar te crezi deștept pentru că ești om cu diplomă, cu carte, și crezi că știi ce e bine. La asta s-a ajuns, pentru că nu mai au cum să acopere mizeria pe care au făcut-o în decembrie 2024. Pur și simplu, trebuie să-l elimine cu totul pe Călin Georgescu din viața românilor. Simpatia poporului față de el este mult prea mare. Nu s-a mai întâlnit așa ceva după 1989 și, pentru ei, reprezintă un pericol la viitoarele alegeri și pentru orice se mișcă în țara asta. Dar sunt momente grele. Unii probabil nu o să-și mai găsească vorbele pentru a se exprima. Așa se întâmplă când o țară este capturată de un sistem mafiot. Și știm cu toții foarte bine de unde este controlat și pentru cine fac toate aceste jocuri: doar pentru a le oferi unora liniștea necesară în cadrul Uniunii. Ne așteaptă vremuri din ce în ce mai grele. Important este să ne păstrăm credința în Bunul Dumnezeu și luciditatea și să învățăm din trecut. După cum am spus, aceste lucruri s-au mai întâmplat. Iar cei care au rezistat regimului comunist ne-au învățat cum să rezistăm și noi și să depășim momentele grele care pun la încercare națiunea și poporul român. Ion Motea #CălinGeorgescu #demnitate #România

„Simfonia timpului – povestea Filarmonicii Brașov” s-a deschis la Sala Patria: aproape 150 de ani de istorie a Filarmonicii Brașov, într-o expoziție interactivă https://litera9.com/simfonia-timpului-povestea-filarmonicii-brasov-s-a-deschis-la-sala-patria-aproape-150-de-ani-de-istorie-a-filarmonicii-brasov-intr-o-expozitie-interactiva/

Mai știți masa aceea festivă din Herăstrău la care participau un finanțator al lui Georgescu, Adrian Thies, consilierul pe securitate de la Cotroceni, Florin Vlădică, șeful pesedeului românesc, Sorin Grindeanu și alte persoane bizare, plus doamna ambasador SUA din Grecia? Cred că de aici încolo toate legăturile se fac singure nici nu mai trebuie să le povestesc. (Radu Buzăianu / FB) #politica #Romania #Herăstrău

Există ceva aproape suprarealist în povestea Georgescu, dar partea cu adevărat interesantă nu este Georgescu. Suntem noi. Pentru că un asemenea personaj nu apare din vid. El apare atunci când suficient de mulți oameni nu mai caută în politică un administrator, ci un sens pentru #poveste #politică #sens #RO

Regizoarea Ana Preda revine pe micile ecrane cu o nouă producție biografică de excepție, programată pentru difuzare în premieră națională marți, 22 septembrie 2026, la ora 21:05, pe TVR 1. Realizat în parteneriat cu Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și cu sprijinul Centrului de Cercetări Subacvatice, documentarul „Jenő – scafandrul romantic” calcă pe urmele succesului înregistrat de filmul precedent al autoarei, „IVAN – omul cu rădăcini în ape”. https://www.infoest.ro/stiri/magazin/Jacques-Yves-Cousteau-avut-un-rom%C3%A2n-%C3%AEn-echip%C4%83-iar-acum-povestea-lui-evine-film.htm

Foarte interesant noul dosar al lui CălinGe! Și nu mă refer la faptul că ar fi vreo mare creativitate să te aduni cu niște băieți și să dai țepe unor oameni de afaceri cu credite inexistente. Orice idiot poate face asta. Dar zic că dosarul e interesant pentru că e primul care arată legăturile lui Georgescu cu rușii. Să vă explic cum: Georgescu e coordonatorul grupului infracțional care prostea oameni de afaceri cu credite fantasmagorice, pentru care afaceriștii plăteau garanții de milioane de euro. Ionel Rusen are legături vechi cu Georgescu. Vă amintiți de povestea cu aurul pe care urma să i-l dea după ce câștiga România. Ei bine, Georgescu are legătură directă cu compania elvețiana Mercado Green Technology, pe care a și prezentat-o unuia dintre afaceriștii țepuiți în dosarul despre care vorbim. Mercado, deținută de Alfred Andreas Scharmuller Waltz, dar aparținând până în 2014 unui român, pe nume Mihai Cebotari, este prezentată drept parte a unei rețele de companii cu legături în Rusia. Iar MIGOM, în contul căreia au ajuns banii afaceristului român prostit de Georgescu e conectată cu Rusia prin Mikhail Syroejine, reprezentant al MIGOM în mai multe întâlniri și fost director adjunct al unei instituții media de stat rusești. OH! Deci ”unde-s rușii?” Păi la Georgescu în dosar, deștepții mei! #CălinGe #infracționalitate #Rusia

Într-o epocă dominată de digitalizare, farmecul obiectelor cu poveste și valoarea autentică a istoriei își găsesc din nou un spațiu de celebrare în Capitală. Romexpo găzduiește, în perioada 28 octombrie – 1 noiembrie 2026, cea de-a IV-a ediție a Antique Market, cel mai important târg de antichități și obiecte de colecție din România. https://www.infoest.ro/stiri/magazin/Se-deschide-Antique-Market-IV-universul-unde-istoria-%C3%AEnt%C3%A2lne%C8%99te.htm

Romanul „Eiffel” de Nicolas d'Estienne d'Orves, o fascinantă incursiune în viața celebrului inginer Gustave Eiffel și în povestea construirii unuia dintre cele mai cunoscute monumente din lume – Turnul Eiffel. Romanul îmbină realitatea istorică și ficțiunea literară, oferind o perspectivă captivantă asupra Parisului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și asupra omului care a schimbat pentru totdeauna imaginea capitalei Franței. https://www.youtube.com/watch?v=C4ZawFF-xz4

Văd că noul trend pe net de ieri încoace e discreditarea și minimalizarea Recorder. Care nu e așa bun pe investigații și, la o adică, e doar presa de partid a USR, prin care USR își exprimă interesele. Iar acum interesul USR e să îl nenorocească pe bietul Nicușor Dan, care nu vrea să fie “omul lor” în fruntea statului, ci omul serviciilor, așa cum e și normal să fie, că toată lumea știe că președintele e al serviciilor în mod tradițional. Am încercat să rezum cât mai simplist teoriile pe care le-am citit pe net de ieri încoace. A! Și sigur că mai circulă și teoria că Pahonțu e om bun și drept, alături de teoria că și Dragnea a zis de el, dar atunci nu ne păsa de Pahonțu, așa că îl ignoram pe bietul infractor care ne atrăgea atenția. Nu am nimic de zis despre toate aceste mizerii care se spun ca să acopere spațiul cu informații contradictorii, cu gălăgie, ca să nu se mai înțeleagă om cu persoană și să nu mai aibă niciun sens adevărul. Că ăsta e jocul întotdeauna. Dar vreau să zic că mi se pare o mizerie fără seamăn să minimalizezi Recorder. Care a făcut o muncă de investigație impecabilă în toți anii de când există. Care a tradus pentru toată lumea niște fenomene de corupție pe care altfel societatea nu le-ar fi priceput niciodată. Care a spus povești care ar fi rămas nespuse, deși au rănit mulți oameni. Vă amintesc de cazul Nordis, de abuzurile din centrele de plasament sau de cele ale unor fețe bisericești împotriva unor copii, despre “vânătorul de bătrâni”, despre “eroul de la Nassyria”, despre fabricile de diplome, despre mafia gunoaielor, despre “cartelul din Carpați”. Și sunt mult mai multe, mă! Eu cred că Recorder a lansat în România presa de investigație așa cum trebuie ea făcută și mulți dintre noi, ceilalți jurnaliști care făceam investigații jurnalistice înainte de ei, ne-am lăsat inspirați de ei. Pentru că au schimbat jocul în domeniu. Și pentru că au reușit să agite un pic spiritele într-o lume în care demersul jurnalistic părea să nu mai miște pe nimeni. Să vii acum și să spui că Recorder e “presa useristă”, care dă “servite” mi se pare o lipsă totală de respect față de o muncă jurnalistică de super calitate, care s-a demonstrat de-a lungul anilor a fi corectă la milimetru. Eu știu și că oricine știe să scrie în România e considerat “userist”, dar nu înțeleg de ce vor unii să umfle USR-ul în asemenea mod nemeritat. Să știți că și oamenii apolitici sau jurnaliștii știu să scrie și ei nu au treabă cu USR-ul. Ca să fim bine înțeleși. Cât despre Pahonțu, aici lucrurile sunt clare: omul știe multe despre toți, că pe mulți i-a protejat la un moment dat. Și logic că nu se face să ataci o sursă de probleme personale. Dar… dincolo de asta… să vii și să zici că de ce a apărut acum investigația cu Pahonțu e ca și cum te-ai întreba de ce nu a publicat presa nimic despre abuzurile din centrele de minori acum treizeci de ani, când ele se întâmplă dintotdeauna? Păi jurnalistul publică atunci când are probe, când are un motiv să creadă că povestea e de interes public și când a documentat personal toate datele de care dispune. Și mai publică atunci când se simte bine psihic și se simte pregătit să se confrunte cu valurile de presiuni și de lături publice. Că poate nu știați că și jurnalistul e tot om. Sigur că Pahonțu a fost mereu parte din vechiul aparat represiv comunist. De când e el pe lume, de la Băsescu încoace, el a fost ceea ce e. Sigur că da! Dar acum, generația acestor jurnaliști tineri a găsit cu ochi proaspeți un unghi nou de interpretare a lucrurilor: totuși nu ar trebui ca oamenii vechiului sistem să se mai ducă și pe acasă? Care e problema? #Recorder #investigație #jurnalism