Ambasada Estoniei a semnat, alături de alte ambasade, declarația de susținere a Bucharest Pride. Am întrebat-o pe o politiciană estoniană de ce, și dacă știe că la eveniment vin și copii. Răspunsul ei a fost că Estonia apără drepturile omului. Un stat cu o populatie cat 3 sectoare din Bucuresti, cu care avem zero legaturi culturale vine aici sa ne educe. Bun. Atunci care om? Pentru că există și dreptul la hrană, scris negru pe alb în Pactul ONU. Totuși nimeni nu se agită că primele cinci lanțuri controlează peste 90% din retailul alimentar din România, iar producătorul cu două hectare de roșii negociază cu cine are sute de magazine. Există și dreptul la liberă circulație. Cam jumătate din prețul benzinei sunt taxe, iar pe deasupra plătești rovinieta, care se scumpește de la 1 octombrie, RCA-ul obligatoriu, ITP-ul și acum taxa pe kilometru pentru camioane. Nicio ambasadă nu vede aici vreo problemă. La fel nu vede nimeni românii minoritari din Harghita și Covasna, pe cei din Ucraina sau pe omul cu o firmă de trei angajați. Când o politică publică se transformă în „drept al omului”, discuția se termină înainte să înceapă. Nu mai ai o opinie diferită, „încalci drepturile omului”. Iar dacă lista lucrurilor scoase de la vot tot crește, ar fi util măcar să știm ce mai avem voie să decidem noi. Articolul complet e, e în primul comentariu. #DrepturileOmului #BucharestPride #PoliticaPublica
