Search

Acosti argued that Călin Georgescu's opponents were afraid of him because, in his opinion, they could not conceive that someone could act out of conviction and patriotism, without seeking a position or reward. He stated that Georgescu selflessly loved his country and possessed qualities such as stature, eloquence, and soul. The author accused Georgescu's critics of confusing position and wealth with value and respect, mentioning cars like the BMW X6 and Range Rover. He argued that dignity and character could not be obtained through positions, company cars, or image campaigns, and that power belonged to the Romanian people. Acosti further stated that the opponents' fear stemmed from the comparison with Georgescu, whom he described as a respected man without invoking his position. In his view, his presence made the imperfections of the critics more visible, and they were afraid of what they lacked. #România #Patriotism #Dreptate (translated)

ADA compared Pavel Georgescu to Popovici and claimed that the press did not talk about Georgescu because he was the son of President Călin Georgescu. She said that the sovereignist press would promote his achievements. ADA stated that Pavel Georgescu and Alexandru Căpraru, athletes of the EuroSwimming Club, had won the title of European champions at the European Biathlon, Triathlon, and Laser Run Championships held in Madeira, Portugal. According to her, the two had obtained two gold medals for Romania. #PavelGeorgescu #EuroSwimmingClub #CampioniEuropeni (translated)

The United States has approved the sale of weapons worth one billion dollars to the United Arab Emirates, including guidance kits for precision munitions, to enhance the self-defense capabilities of this country in the face of regional threats. #SUA #EmirateleArabeUnite #arme (translated)

"We do this not only to protect the territorial integrity of Ukraine; we do it in our deep interest because it is about the security of Europe." Germany will not be intimidated and will not give up its support for Ukraine, said Chancellor Friedrich Merz on Sunday, announcing new military aid worth one billion euros during a visit to Kiev. #Ucraina #Germania #ajutormilitar (translated)

The German Chancellor Friedrich Merz visited Kiev to offer significant support worth 1.35 billion euros, coinciding with the bombing of a bridge in the Ukrainian capital during his arrival, signaling the intensification of Russian attacks and the existing risks for foreign delegations. #Kiev #Ucraina #Rusie (translated)

Statele Unite intenționează să vândă Ucrainei rachete americane pentru sistemele sovietice S-300, într-un pachet în valoare de 2,68 miliarde de dolari, pentru a sprijini capacitățile de apărare antiaeriană ale țării în contextul războiului cu Rusia. #Ucraina #apărareantiaeriană #miliardedolari

Arhimede sta la tabletă când un soldat roman l-u omorât. Sună firesc? Nu prea. Și totuși, dacă actualizăm trecutu destul, exact acolea putem s-ajungem. Aproape toate culturile au ediții modernizate di autori vecl’i, cu discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale și adaptarea pentru cititoru di ază. Un anticar mi-a spus odată că „patina timpului dă valoare” și că poate face diferența între un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri di Duminică” di Constantin Noica, ajung la prefața editurii Humanitas din ediția di 1992 și aflu că „ortografia a fost actualizată”. Să-l citești pe Noica putea să fie ca o plimbare prin anii 1930–1940. Dar noi facem plimbarea cu ochelari moderni, stând comod într-un Uber, fără frică să ne pierdem — adică fără riscul să nu înțelegem cuvintele vremii, care puteau fi „traduse” în note jos pe pagină. Ce-ar fi să luăm și ziarele di atunci și să le „actualizăm”? Și reclamele di atunci să le facem rebranding, ca să nu punem neuronii prea mult la lucru, ca într-un escape room. De ce să ne oprim aici? Putem actualiza și cărțile di istorie și să scriem că Arhimede din Siracuza a fost omorât di un soldat roman când făcea matematică pe tabletă. Ideea di bază rămâne, nu? Numai epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica demonstrația altfel. Pot chiar face desenul online, cu o animație care apare înaintea ochilor școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vecl’i, de ce să nu păstrăm și limba vremii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei di la facultățile di litere și filologie: dacă peste câteva decenii școlarii di ază vă „actualizează” cu # și emoji, v-ar plăcea? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDiDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografieActualizată #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Vlășéște #MeglenoRomanian #Meglenoromână #Literatură #Istorie

Arhimede era pi tabletă cându fu omorât di un soldat roman. Sună firescu? Nu prea. Și totuși, dacă actualizăm trecutlu destul, exact aici putem ajunge. Aproape tuti culturili au ediții modernizate ale autorilor mai vechi, cu discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale și adaptarea pentru cititorlu di ază. Un anticar mi-a spus odată că „patina timpului dă valoare” și poate face diferența între un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri di Duminică” di Constantin Noica, ajung la prefața editurii în ediția Humanitas din 1992 și aflu că „ortografia a fost actualizată”. Să-l citești pe Noica putea să fie o plimbare prin anii 1930–1940. În loc de asta, facem plimbarea cu ochelari moderni, așezați comod într-un Uber, fără teamă că ne pierdem — adică fără riscul să nu înțelegem cuvintele vremii, care puteau fi simplu „traduse” în note de subsol. Ce-ar fi să luăm și ziarele epocii și să le „actualizăm”? Și poate să facem și un rebranding reclamelor vremii, ca să nu punem neuronii prea mult la treabă, ca într-un escape room. De ce să ne oprim aici? Putem actualiza și manualele de istorie și să scriem că Arhimede din Siracuza a fost omorât de un soldat roman în timp ce făcea matematică pe tabletă. Ideea de bază rămâne aceeași, nu? Doar epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica demonstrația altfel. Pot chiar construi desenul online printr-o animație care se desfășoară sub ochii școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vechi, de ce să nu păstrăm și limba epocii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei care lucrează în facultățile de litere și filologie: dacă peste câteva decenii școlarii de azi vă „actualizează” cu # și emoji, v-ar plăcea? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDiDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #OrtografieActualizată #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Armãneashce #Aromanian #România #Romania #Literatură #Istorie

Arhimede stătea pe tabletă când a fost ucis de un soldat roman. Sună firesc? Nu prea. Și totuși, dacă „actualizăm” trecutul suficient de mult, exact aici putem ajunge. Aproape fiecare cultură are ediții modernizate ale autorilor mai vechi și discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale sau adaptarea pentru cititorul contemporan. Un anticar mi-a spus cândva că „patina timpului dă valoare” și face diferența dintre un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri de Duminică”, ajung la „Prefața editurii” Humanitas și aflu că „ortografia a fost actualizată” în ediția din 1992. Chiar și așa, lecturându-l pe Noica, am fi făcut o plimbare prin anii 1930–1940, dar cu ochelari moderni, stând confortabil într-un Uber, fără grija că nu ajungem la destinație — adică fără riscul de a nu înțelege cuvintele vremii, care ar putea fi „traduse” în subsolul paginii. Ce-ar fi să luăm și ziarele epocii și să le „actualizăm”? Iar reclamele vremii să le trecem printr-un rebranding, ca să nu punem neuronii prea mult la treabă, ca într-un escape room. Dar să actualizăm și manualele de istorie, iar descrierea lui Arhimede din Siracuza să precizeze că a fost ucis de un soldat roman în timp ce rezolva la mate pe tabletă. Ideea de bază rămâne, nu? Doar epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica altfel demonstrația. Pot chiar construi online desenul, printr-o animație, sub ochii școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vechi, de ce nu păstrăm și limba epocii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei de la Facultatea de Litere: dacă și școlarii de azi vă vor „actualiza” peste câteva decenii cu # și emoji, v-ar conveni? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDeDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #ActualizareOrtografie #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Romanian #România #LimbaRomână

Aproape fiecare cultură are ediții modernizate ale autorilor mai vechi și discuții despre ortografie, vocabular, note editoriale sau adaptarea pentru cititorul contemporan. Un anticar mi-a spus cândva că „patina timpului dă valoare” și face diferența dintre un original și o copie ieftină. Deschid „Eseuri de Duminică”, ajung la „Prefața editurii” Humanitas și aflu că „ortografia a fost actualizată” în ediția din 1992. Chiar și așa, lecturându-l pe Noica, am fi făcut o plimbare prin anii 1930–1940, dar cu ochelari moderni, stând confortabil într-un Uber, fără grija că nu ajung la destinație — adică fără riscul de a nu înțelege cuvintele vremii, care ar putea fi ”traduse” în subsolul paginii. Ce-ar fi să luăm și ziarele epocii și să le „actualizăm”? Iar reclamele vremii să le trecem printr-un rebranding, ca să nu punem neuronii prea mult la treabă ca într-un escape room. Dar să actualizăm și manualele de istorie, iar descrierea lui Arhimede din Siracuza să precizeze că a fost ucis de un soldat roman în timp ce rezolva la mate pe tabletă. Ideea de bază rămâne, nu? Doar epoca dispare. Și încă ceva: de ce matematicienii nu-l „actualizează” pe Pitagora? Pot schimba notația. Pot explica altfel demonstrația. Pot chiar construi online desenul, printr-o animație, sub ochii școlarilor. Dar teorema lui Pitagora rămâne teorema lui Pitagora. Atunci, când citim un autor vechi, de ce nu păstrăm și limba epocii lui — iar explicațiile moderne să le punem în note? Și o ultimă întrebare pentru Humanitas și pentru cei de la Facultatea de Litere: dacă și școlarii de azi vă vor „actualiza” peste câteva decenii cu # și emoji, v-ar conveni? #Humanitas #ConstantinNoica #Noica #EseuriDeDuminică #Arhimede #Pitagora #Hashtag #Emoji #MrStorywise #ActualizareOrtografie #IstoriaLimbii #20260920_1926 #Romanian #România #LimbaRomână